De ceva timp doream să mai fac nişte schimbări la blog. Call it spring cleaning. Însă n-am avut curajul (a se citi “cheful”) să migrez departe de WP.com şi temele presetate. Era simplu şi rapid.

Acum mai multe săptămâni am vorbit cu Ionuţ Oprea (aka clickio) referitor la participarea mea într-o campanie publicitară pe bloguri pentru IBM (nu, nu renunţ la job-ul meu de programator), dar abia azi am primit via email codul JavaScript. Ceea ce înseamnă că momentul pentru schimbări a cam venit deoarece WP.com nu permite inserarea de JS pe bloguri.

Acum urmează dilema cea mare: aş putea să instalez un WordPress pe un VPS pe care-l am de ceva timp (mulţam Vali), aş putea să trec la MovableType (cineva mi-a spus că e tare interesantă ultima versiune) sau Expression Engine, fie să renunţ complet la conceptul de blog şi să am un tumblelog (gen ce face Novac de ceva timp), probabil la Tumblr.

What to do, what to do :)

Prins în diverse trebuşoare mai mari sau mai mici, am uitat să anunţ că se prefigurează Wurbe #7 pe 17 martie la Adobe România. Tema balului mascat sunt standardele web şi amicii. Ca de obicei, costumele mai fancy sunt rugate să se anunţe pe writeboard (parola “wurbe”).

Încep să savurez din ce în ce mai mult denumirile folosite de diverse persoane pentru a-şi explica job-ul. “Chief online analyst”, “marketing strategist”, “new media marketer” şi aşa mai departe. E genială creativitatea de care dau dovadă unii oameni când vor să explice că în principiu nu fac nimic.

Aşa că mă amuză teribil pasaje precum:

Astazi am fost intrigat pentru ca nu am primit si eu invitatiune la eveniment cu bloguri si prin acest mesaj incerc sa-mi justific misiva. Cand a fost sa fur pupaza, a fost o actiune strategica, bine planificata de la buget, timing (cum zice un prietin modern) pana la vanzare.

Aici as insista pe Iarmaroc unde am planificat atent vanzarea, sloganul si mesajul persuasiv. Nu eram acolo sa vand pupaza ca pe o “cioara vopsita” si deci am fost atent la pozitionare. O vindeam ca pe un porumbel, ca pe un “ceas” desteptator de precizie elvetiana si ca o idee abstracta pentru target-ul (alta vorba de duh) meu de musterii antrenati intr-ale negotului.

Pe vremea ceea, la iarmaroc nu exista posibilitatea de a face campanii 360, bugetele de publicitate erau foarte mici in Humulesti si le avea Popa la biserica asa ca am incercat sa merg pe ceva viral cand am hotarat sa scandez “Pupaza de vanzare!” in gura mare.

(de la Cand am furat pupaza nu era strategic marketing?)

Acum ne întoarcem la programul obişnuit cu nenea Matz şi David Flanagan.

Your softly spoken words,
Release my whole desire,
Undenied,
Totally.

And so bare is my heart,
I can’t hide,
And so where does my heart,
Belong.

Beneath your tender touch,
My senses can’t divide,
Oh so strong,
My desire.

For so bare is my heart,
I can’t hide,
And so where does my heart,
Belong.

Now that I’ve found you,
And seen behind those eyes,
How can I,
Carry on.

For so bare is my heart,
I can’t hide,
And so where does my heart,
Belong.

Belong, belong, belong.

Execelentă melodie, excelent film.

Recent am început să mă joc cu Git, observând o tracţiune puternică pentru acest SCM în mediul Rails (Cristi fiind un fan declarat). În plus, are un suport mult mai bun pentru lucrul cu Subversion decât Mercurial, e distribuit şi am şi un cont pe GitHub.

Aşa că am importat recent toată istoria repository-ului de Subversion companiei pentru care lucrez într-un repository de Git. Adică fiecare din cele 4500 de revision-uri de Subversion a devenit un revision în Git, cu mesaje de commit, cu tot.

Câteva statistici interesante:

$ time git svn fetch

real    153m28.979s
user    7m11.699s
sys     20m49.202s

$ ls -la .git/objects/pack/
total 237312
drwxr-xr-x     4 andrei  andrei        136 Feb 24 12:27 .
drwxr-xr-x   168 andrei  andrei       5712 Feb 24 12:27 ..
-r--r--r--     1 andrei  andrei     848120 Feb 24 12:27 pack-100340e5366e240a8d649e4f56b6ecec93193b7c.idx
-r--r--r--     1 andrei  andrei  120650415 Feb 24 12:27 pack-100340e5366e240a8d649e4f56b6ecec93193b7c.pack

Repository-ul sursă (cel din Subversion) are vreo 400 MB şi HEAD-ul are aproximativ 130 MB. Şi mai mic, şi distribuit şi (chestia care m-a câştigat): face tracking pe content, nu pe fişiere.

Sunt câteva ghiduri care propun compilarea Ruby e Linux folosind parametrul --enable-pthread. Pe aceeaşi maşină, un ArchLinux pe 64 de biţi, Ruby cu --enable-pthread:

$ time strace -c ruby -e '1.upto(100000) {|i| i.to_s}'
% time     seconds  usecs/call     calls    errors syscall
------ ----------- ----------- --------- --------- ----------------
100.00    0.048035           0    200009           rt_sigprocmask
  0.00    0.000000           0         6           read
  0.00    0.000000           0        15         8 open
  0.00    0.000000           0         7           close
  0.00    0.000000           0         3         3 stat
  0.00    0.000000           0         7           fstat
  0.00    0.000000           0        23           mmap
  0.00    0.000000           0         7           mprotect
  0.00    0.000000           0         1           munmap
  0.00    0.000000           0         7           brk
  0.00    0.000000           0        14           rt_sigaction
  0.00    0.000000           0         1         1 access
  0.00    0.000000           0         1           execve
  0.00    0.000000           0         1           uname
  0.00    0.000000           0         2           getrlimit
  0.00    0.000000           0         1           getuid
  0.00    0.000000           0         1           getgid
  0.00    0.000000           0         2           geteuid
  0.00    0.000000           0         2           getegid
  0.00    0.000000           0         1           arch_prctl
  0.00    0.000000           0         1         1 futex
  0.00    0.000000           0         1           set_tid_address
  0.00    0.000000           0         1           set_robust_list
------ ----------- ----------- --------- --------- ----------------
100.00    0.048035                200114        13 total

real	0m11.953s
user	0m2.360s
sys	0m6.310s

şi fără --enable-pthread:

$ time strace -c ruby -e '1.upto(100000) {|i| i.to_s}'
% time     seconds  usecs/call     calls    errors syscall
------ ----------- ----------- --------- --------- ----------------
   nan    0.000000           0         4           read
   nan    0.000000           0         5           open
   nan    0.000000           0         5           close
   nan    0.000000           0         5           fstat
   nan    0.000000           0        16           mmap
   nan    0.000000           0         5           mprotect
   nan    0.000000           0         1           munmap
   nan    0.000000           0         7           brk
   nan    0.000000           0        12           rt_sigaction
   nan    0.000000           0         2           rt_sigprocmask
   nan    0.000000           0         1         1 access
   nan    0.000000           0         1           execve
   nan    0.000000           0         1           uname
   nan    0.000000           0         1           getrlimit
   nan    0.000000           0         1           getuid
   nan    0.000000           0         1           getgid
   nan    0.000000           0         2           geteuid
   nan    0.000000           0         2           getegid
   nan    0.000000           0         1           arch_prctl
------ ----------- ----------- --------- --------- ----------------
100.00    0.000000                    73         1 total

real	0m0.141s
user	0m0.120s
sys	0m0.000s

Nu sunt decât două ordine de mărime diferenţă.

Aseară am avut o invitată specială alături de care am făcut o lasagna Jamie-style. Deşi am primit o tonă de ajutor, domnişoara a mai avut timp să mai facă şi câteva poze.

Meniul serii a fost limoni di amalfi cotti al forno (lămâi Amalfi la cuptor) cu lasagna alla cacciatora (lasagna vânătorului), ambele luate din Cu Jamie în Italia de Jamie Oliver.

Din păcate, toată reţeta durează câteva ore şi noi am terminat undeva pe la 3 noaptea lasagna, când eram prea obosiţi să mai facem poze. Însă a ieşit nemaipomenită!

O mică precizare, pentru că simt că e nevoie de acest lucru: Google Pages este un serviciu gratuit, existent de ceva timp, prin care poţi să-ţi faci o pagină personală folosind câteva unelte simpluţe de la Google. Google Sites este un produs nou, lansat zilele acestea, gândit pentru organizaţiile mici şi mijlocii. Deşi amândouă oferă posibilitatea de a crea pagini web, scopul şi facilităţile aferente sunt diferite.

Surprinzător, Google Sites n-a fost gândit nici pentru hosting gratuit gen go.ro, aşa cum cred unii sau alţii. Mai degrabă pentru a demonstra conceptul de intranet cu zero infrastructură şi zero mentenanţă. Ţinta oficială este “colaborarea online”, pe modelul de succes de la JotSpot.

Însă acum vine întrebarea de o mie de puncte: cu ce produse concurează Google Sites? Cu unul consacrat şi altul nou nouţ: e vorba de Microsoft SharePoint, o bestie cu multe capete care poate să rezolve nevoile unei organizaţii de zeci de mii de angajaţi (cu condiţia să ai banii necesari) şi cu noua versiune multiuser de la Backpack. Şi, sincer să fiu, aici mă aştept ca “analiştii online” să dea rateuri, pentru că puţini au folosit SharePoint şi majoritatea s-au jucat cu BaseCamp, fratele mai mare al lui BackPack.

E suficient de bun Sites pentru a concura cu SharePoint? Dan Farber nu e foarte convins. Însă aşa cum a demonstrat şi cu Reader-ul, Google poate oricând să rescrie soluţia şi să ofere ceva semnificativ mai bun.

Pe de altă parte, ştiu că Microsoft sprijină destul de puternic adopţia de SharePoint (hint, hint: şi în România). Însă banii necesari pot fi o problemă, pentru că SharePoint nu e chiar cel mai ieftin soft de la Microsoft. Însă acum Google Sites ar putea să fie un rival extrem de puternic pe latura de IMM-uri şi ar putea să micşoreze mult customer-base-ul de SharePoint pe segmentul de piaţă inferior.

Şi, cine ştie, poate că multora li se va părea suficient să rămână pe Google. Sharing de documente există, email avem…

Acum câteva ore m-am întâlnit cu Mani Gutau, cunoscut de multă lume drept solistul de la Urma, dar mai recent omul din spatele Catapulta Records. El mi-a propus să-i ofer pozele făcute de mine la concertul de lansare Al Jawala în schimbul unor CD-uri.

Aşa că acum sunt fericitul posesor a două CD-uri: Urma - Trend Off şi Al Jawala - Lost in Manele. Spun “fericitul” nu pentru că nu le-aş fi avut deja, ci pentru că aceste două CD-uri reprezintă prima recompensă materială pentru pozele făcute de mine. Mulţumesc mult, Mani!

Discuţia a fost un picuţ mai lungă decât mă aşteptam şi am vorbit de Urma (da, trupa nu mai există, dar e plăcut să vezi în haosul mioritic şi oameni care se despart în termeni amiabili), de Catapulta Records şi de noul site, care e încă doar un set de imagini pe MacBook Pro-ul lui Mani, de Apple şi de iPhone, de artişti care cântă “ce se cere” şi aşa mai departe. Însă cel mai mult m-a impresionat pasiunea din glasul lui când vorbea de lucrurile mici, gen pozele lui Cosmin Bumbuţ de pe albumul Trend Off, dar care uneori fac diferenţa dintre succes şi mediocritate.

Şi, ca o notă pentru cei care vor să pornească o afacere, Mani Gutau mi-a spus care e mantra Catapulta Records. “Muzica premium”. Short and sweet. Şi, surprinzător, chiar cred că va prinde.